Sfîntul Ioan Botezătorul şi Sfîntul Ioanichie cel Mare

prima jumătate a secolului al XVIII-lea

tempera pe lemn, fond aurit

86x61cm

Inscripţii liturgice în limba greacă: „Pocăiţi-vă că s-au apropiat împărăţia cerurilor” (Mt. 3, 2), pe filacterul Sf. Ioan; „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperămîntul meu este Duhul sfînt; Treime sfîntă, slavă Ţie” (rugăciunea Sf. Ioanichie); „Securea a fost înfiptă la rădăcina copacilor.” (Mt.3, 10), în cîmp între cei doi sfinţi.

Icoana reprezintă pe cei doi protectori ai arhimandritului Ioanichie, ctitorul bisericii Stavropoleos, şi era plasată, iniţial, în iconostasul bisericii, opţiune neobişnuită în cazul bisericilor la care hramul nu se suprapune cu ocrotitorii ctitorului. De remarcat este şi prezenţa, deasupra celor doi sfinţi, a Maicii Domnului cu Pruncul în faţă (şi nu a lui Hristos), într-un segment de cer deschis şi înstelat, detaliu care aminteşte icoanele ruseşti tîrzii.