8 Noiembrie 1733

Testamentul Mitropolitului-Egumen Ioanichie

Buna rinduiala este un dar dumnezeiesc si mintuitor, din cele trebuincioase si universale si care se arata prin insasi corpurile si alcatuirile ceresti si chiar pina in miezul pamintului si care izbaveste si chiverniseste toate fiintele, intrucit in lume nimic nu este intimplator si neprevazut, caci altfel nu poate dainui potrivit < celor spuse > de invatatul Palaephotos si nu numai cele dumnezeiesti si ale firii le impodobeste si le pastreaza, dar chiar si obiceiurile fiecarei case si cetati si este recunoscuta ca foarte trebuincioasa imparatiilor. 
Asijderea este si pentru smeritii chinovnici, carora le da putere, precum spune si dumnezeiescul glas : � sa cinstim buna rinduiala �, care este inainte mergatoare imparatilor, fiind un pazitor al acestora, caci in caz contrar, aduce razvratire, neorinduiala, aici si acolo si isca cele potrivnice. 
De aceea cuprinsul eclogei catre Corinteni porunceste zicind : � toate sa se faca cu buna rinduiala� si iarasi catre Coloseni de asemenea : � chiar daca plec trupeste, ramine duhul impreuna cu voi �. 
Ma bucur vazind buna rinduiala a voastra si intarirea credintei, precum a zis acelasi prin dumnezeiescul glas in Hristos : � fiecare in cele ce a fost chemat, in acelea sa ramina �, poruncind ca fiecare sa pastreze buna rinduiala a lacasului. Ramine deci fiecare in cele ce a fost chemat, nu numai trupeste, dar si duhovniceste cu gindul, bunavointa, ajutorul si mila, prin faptele care ii stau in putinta.Pentru acestea si smerenia mea, din frageda tinerete am ales viata monahala si m-am inchinat Domnului, lasind la o parte ale lumii valuri, la cinstita si sfinta manastire din eparhia Pogonianei, slavita cu hramul preamaritilor voevozi Mihail si Gavriil, numita Gura, linga comuna Ostanita, patria mea, zidita pe o stinca mare. 
Am imbracat schima ingereasca, m-am inchinat, precum buna rinduiala o cere, si de acolo, dupa ce a trecut destula vreme, am plecat cu voia si porunca egumenului si a celorlalti calugari pentru mila si ajutorul crestinilor si dupa o calatorie lunga am ajuns in orasul numit Bucuresti, din Ungrovlahia, prin indemnul si ajutorul domnitorului de atunci al Ungrovlahiei, prea inteleptul raposat domn, Ioan Nicolae Voevod Mavrocordat, am fost ridicat la inalta treapta de arhiereu, adica hirotonisit arhiereu al Stavropolei prin ecdosis a prea sfintitului patriarh ecumenic Kir Kir Ieremia, domnul si stapinul nostru.. 
Pe urma, mi-am pus drept nazuinta sa ajut dupa putinta manastirea unde am imbracat schima ingereasca si in timp, prin cheltuieli proprii, am cladit din temelie abatatoarea, care se numeste han, din orasul Bucuresti, linga sfinta biserica a Sfintei Nasteri a lui Hristos, inchinata sfintei arhiepiscopii a Pogonianei ; am zidit cu caramida arsa gradina dinprejur si toate chiliile ; am ridicat linga marea intrare o biserica frumoasa cu hramul prea maritilor Voevozi Mihail si Gavriil si a celui intre sfinti, parintelui nostru Athanasie, patriarhul Alexandriei, iar in partea dinspre han, am cladit o prea frumoasa pivnita de vinuri si o circiuma, care toate atuncea se numeau abatatoare si indeobste han, iar biserica impreuna cu cele afierosite ei, miscatoare si nemiscatoare, sfinte odajdii, vii si toate mosiile si casa intreaga, ca sa se pastreze prealaudata buna rinduiala si porunca apostolului : 
� fiecare in cele ce a fost chemat, in acele sa ramina�, ca sa aibe ajutorul si sprijinul arhanghelilor netrupesti, prea sfintul lacas unde mi-am pus metania mea, cu toata rivna si am afierosit pe veci si de neclintit, numitei prea sfintei manastiri, cinstita cu hramul prea maritilor Voevozi Mihail si Gavriil, la prea sfinta arhiepiscopie a Pogonianei, linga comuna Ostanita, zidita pe o stinca. 
Pe linga aceste rinduieli de neclintit si de neschimbat, dupa cum aceasta < arhiepiscopie> a poruncit, unde am fost pus egumen al sfintei manastiri a Arhanghelilor si unde mi-am pus metania, sa fiu numit primul epitrop, ca sa string veniturile hanului, bisericii Sfintii Voevozi, cu toate daniile si toate cele miscatoare si nemiscatoare si casa de alaturi si acestea sa fie chivernisite, impreuna cu ceilalti frati si sa fiu epitrop impreuna cu fratii mei buni, Panait si Nicolae si acestia sa chiverniseasca si dupa moartea smereniei mele, ei avind indatorirea sa aduca din neamul nostru un epitrop, adica si dupa moartea lor sa fie numit un om evlavios si cunoscator al treburilor, avind in el sadita frica de Dumnezeu, care sa chiverniseasca daniile din timpul tuturor starostilor vremurilor, a cinstitilor negustori din Bucuresti. 
Peste aceste trei parti sa fie asezati epitropi ai amintitelor danii si care sa preia grija administrarii acestora, pentru ca aceasta purtare de grija sa se faca cu evlavie si placuta lui Dumneazeu si sa fie vrednica de rasplata de la Domnul si de la Arhanghelii netrupesti, iar eu si acestia sa fim indreptatiti a alege din rindul acestor numiti epitropi pe cineva din prea cinstita manastire veche, daca este cu putinta ca acesta sa fie din neamul nostru, sa duca o viata cu evlavie pina la moarte < sa fie > cunoscator al rinduielilor bisericesti, drept si cu frica lui Dumnezeu, ca egumen, care sa conduca si sa fie inainte statator, cu buna rinduiala, ca sa se ingijeasca de toate daniile miscatoare si nemiscatoare, insufletite si neinsufletite, vii si mosii si toate celelalte. Starostele epitrop si ceilalti sa aibe voie sa ceara egumenului, numit dupa lege, socoteala amanuntita despre toate si daca acesta a condus cu folos si cu adaugire averea, sa ramina in epistasie, iar daca a condus fara pricepere, rau si nevrednic, sa fie indepartat de la epistasie chiar si inainte de sfirsitul anului si sa fie asezat altul. 
I. Inainte de toate epistatul, din toate veniturile strinse de la bunurile miscatoare si nemiscatoare sa dobindeasca cele trudite si sa reinoiasca pe cele vechi, adica biserica, han si casa, acoperisul acestora putrezit sau zidul crapat sau darimat. 
II. Sa trimeata in fiecare an cite grosi douazeci, simbria dascalului scolii obstesti, numit de acesta, ca sa invete copiii lectiile cele bisericesti, din patria sa Ostanita. 
III. Sa dea plata tocmita, intreaga, preotilor de aici, de la sfinta biserica a Arhanghelilor si celorlalti slujitori. 
IV. Sa praznuiasca ziua hramului Arhanghelilor si aceea a ctitorilor. Arhiereului care slujeste si pomeneste pe ctitori sa i se dea cite doi galbeni de aur. 
V. Proestosul sa aibe indatorirea sa cheme pe unul din arhierei de trei ori pe an, adica din patru in patru luni, ca sa slujeasca sfinta liturghie si sa pomeneasca smeritul meu nume si sa citeasca rugaciunile de iertare pentru greselile pe care ca om le-am savirsit si sa ia la fiecare liturghie cite doi galbeni de aur. 
VI. Nimeni sa nu indrazneasca sa vinda intregul din cele averi miscatoare sau nemiscatoare ale bisericii, ridicate de el iar cele impotriva vor fi nelegiuire. Sa stapineasca si sa pastreze intregi toate bunurile bisericii pe care le-a dobindit si le-a ridicat si sa le inmulteasca si sa le creasca daca vremurile vor ajuta, pentru pomenirea de obste. 
VII. Banii ce prisosesc din venituri, dupa implinirea celor de mai sus rinduite, citi vor fi, sa fie trimisi de catre epitropi, intregi si fara lipsuri la prea sfinta manastire a Arhanghelilor de la Ostanita (unde smerenia mea m-am inchinat lui Dumnezeu) pentru pomenirea mea si ajutorul preacinstitilor parinti chinovnici de acolo, impreuna cu un catastif foarte deslusit, care sa cuprinda amanuntit toate veniturile, cheltuielile anuale ; in felul acesta se va pastra buna rinduiala : � fiecare in cele ce a fost chemat in acelea sa ramina �. 
Astfel am gindit smerenia mea si astfel am intocmit acestea pentru care intotdeauna m-am rugat si am cerut de la inaltatii domnitori din Ungrovlahia, din toate vremurile, de asemenea si de la prea sfintitii, care au fost arhierei, sa aiba sprijin si cautare pentru prea cinstita manastire a arhanghelilor, sa intareasca si sa pastreze neincalcate hrisoavele date, cu darnicie de fostii prea inalti domnitori si alte hrisoave de mai inainte, sa fie reintarite, ca sa aiba putere si sa aiba rasplata de la Dumnezeu si de la Arhangheli, iar acela din orice rang bisericesc sau mirean ar fi el, sa pazeasca toate cele cuprinse in aceasta danie, neschimbata si neatinsa si sa aduca tot ajutorul, care se poate, in timp si sa fie binecuvintat si iertat de Dumnezeu atottiitorul, unul si singurul din fire si sa aibe intotdeauna impreuna lucratori si ocrotitori, in toata vremea si in tot locul, pe prea maritii Voevozi Mihail si Gavriil si toate cele in chip de foc puterile ceresti si netrupesti. 
Daca cineva cuprins de inselaciune si stapinit de semetie va indrazni sa smulga sau sa instraineze o parte sau toate din aceste lucruri afierosite de la sfinta si prea cinstita manastire a preamaritilor Voevozi Mihail si Gavriil, de linga comuna Ostanita, zidita pe o stinca sau daca va indrazni sa zdruncine sau sa rastoarne aceasta inchinare placuta lui Dumnezeu si dreapta, sau ceva din cele asezate in aceasta scrisoare de inchinare, chiar daca ar fi cineva din rudele noastre, sau ale epitropilor sau ale egumenului sau altcineva mai mare sau mai mic din orice stare sau rang ar fi el, sa fie afurisit de catre Sfinta Treime incepatoare de viata si blestemat si neiertat si dupa moarte nedezlegat, pietrele si fierul se vor topi, iar acesta nicidecum si sa nu vada procopseala in toate zilele vietii sale, minia lui Dumnezeu asupra capului sau sa fie, sa aibe blestemul sfintilor 318 parinti purtatori de Dumnezeu de la Niceea si a celorlalte sfinte sinoade si sa aibe parte cu Iuda si pe cea a iudeilor, care au rastignit pe Domnul Slavei, vaitindu-se si cutremurindu-se pe pamint ca si Cain, sa mosteneasca lepra lui Ghezi si spinzuratoarea lui Iuda si sa crape pamintul si sa-l inghita pe acesta ca pe Daton si Aviron, durerile sale sa fie ca arsura focului si sa aibe pirisi si potrivnici in orice loc si vreme pe prea slavitii sfinti Voevozi si toate ostirile ceresti, impreuna cu prea sfintul nostru parinte patriarh Athanasie cel Mare al Alexandriei.

In anul 1733, noiembrie 8 
Ioanichie Stavropoleanul, adeveresc.