Cronologie
6 aprilie 1722. Arhimandritul Ioanichie, din Mansitirea Gura (Epir), cumpara de la jupineasa Despa locul pe care avea sa-si zideasca hanul si biserica, peste drum de biserica Ghiormei Banul.
1 iunie 1724. Serdarul Grigorascu Greceanu vinde lui Ioanichie un stinjen de loc �ca sa-i incapa altarul�.
30 octombrie 1724. Pisania scrisa in greceste si romaneste arata ca biserica era gata.
9 iulie 1725. Maria fata Logofatului Radu Greceanu daruieste manastirii locul de care avea nevoie pentru a ridica o clopotnita si o pivnita.
7 martie 1726. Ioanichie este ridicat la rangul de Mitropolit al Stavropolei, din porunca Patriarhului Ieremia si cu incuviintarea voevodului Nicolae Mavrocordat.
18 noiembrie 1729. Egumenul Ioanichie dobindeste de la Serdarul Grigorascu Greceanu, in schimbul unui alt loc, o portiune de un stinjen si o palma in latime si doua palme in lungime �ca sa mareasca altarul bisericii�.
8 noiembrie 1733. Ctitorul Ioanichie pune sa se zideasca in proscomidie piatra ingrijit sculptata cu numele ctitorilor si isi face testamentul, prin care inchina Manastirii Gura mănăstirea și hanul Stavropoleos.
12 aprilie 1737. Arhimandritul Ioanichie obtine intarirea acestei danii de catre Constantin-Voda Mavrocordat.
7 februarie 1742. Ioanichie trece la cele vesnice in virsta de 61 de ani si este inmormintat in biserica sa.
14 octombrie 1802. Biserica sufera numeroase stricaciuni ce au reclamat grabnice reparatii, care au inceput in anul 1803.
Ianuarie 1838. Este avariata si mai grav de cutremurul din acest an, egumenul Leontie neputand indrepta stricaciunile.
1840 � 1841. Starea precara a constructiei determina autoritatile sa someze in repetate rinduri conducerea manastirii sa darime turla bisericii, care ameninta sa cada; in 1841 va fi de altfel darimata.
1852 – 1858. Egumenul manastirii cere in repetate rinduri darimarea bisericii si construirea unei biserici noi.
2 decembrie 1858. Arhitectul Slater, prin raportul sau sustine din nou necesitatea unei restaurari intelepte a bisericii, respectind arhitectura si decoratiile originale.
7 septembrie 1861. Catagrafia facuta cu ocazia instalarii noului egumen Calinic confirma starea precara a manastirii, din cauza proastei administrari a egumenului Leontie.
10 februarie 1879. Noul egumen Serian, se plinge de starea jalnica a clopotnitei si cere Ministerului Cultelor sa ia masuri.
30 iulie 1888. Arhimandritul N. Apostoliu comunica Ministerului ca biserica se gaseste �intr-o ruina aproape completa�.
1897. Ministerul Instructiunii si al cultelor ia masuri pentru restaurarea bisericii si se adreseaza arhitectului Ion Mincu, care, dupa trei ani de studii afirma ca restaurarea ei este imposibila, datorita greselilor de constructie.
August 1904. Arhitectul Ion Mincu incepe lucrarile de restaurare, iar dupa patru ani prezinta autoritatilor planurile pentru ridicarea, alaturi de biserica, a cladirii ce amintea de vechiul han disparut si care va servi drept muzeu. Restaurarea picturii a fost incredintata preotului pictor V. Damian.
Dupa moartea lui Ion Mincu lucrarile sunt continuate de elevul sau arhitectul Al. Zagorit. Intrerupte in timpul razboiului, lucrarile continua sub conducerea profesorului C. Dumitrescu.
1904-1940. Biserica a rams doar monument istoric, iar in incinta s-au depozitat elemente de arhitectura si pietre funerare de la bisericile demolate in centrul vechi al Bucurestilui.
1940. Biserica se redeschide cultului prin grija preotului Dimitrie Iliescu-Palanca si prin osardia lui Octavian Dobrin epitropul bisericii.
1948-1991. Dupa intemnitarea Parintelui Dumitru Iliescu-Palanca (1948) a urmat la slujire preotul dr. Ion Lancranjan, iar dupa indepartarea acestuia, preotii Stelian Popescu, Paul Maracine, Constantin Dascalescu si Toader Crasmaru.
1991. Din acest an, asezamantul e pastorit de Parintele Iustin Marchis, primul ieromonah dupa 100 de ani, care slujeste aici.
2008. Biserica redevine manastire, are loc reinfiintarea Manastirii Stavropoleos ca manastire cu obste de monahii, stareta fiind monahia Mihaela Luchian si preot duhovnic, ierom. Iustin Marchis.