Lansare album Manastirile Olteniei
Joi, 12 martie 2015, la Libraria Bizantină a avut loc lansarea albumului Manastirile Olteniei, aparut la sfarsitul anului trecut la Editura Institutul Cultural Roman. Proiectul care a stat la baza acestui volum, initiat si coordonat de Parintele Iustin Marchis, a inceput in urma cu mai multi ani prin campanii de fotografiere la manastirile monument istoric din Oltenia, campanii la care au luat parte fotografii Dan Dinescu si Daniel Constantinescu. Textele au fost incredintate tinerilor istorici de arta Vlad Bedros si Elisabeta Negrau. Proiectul grafic al acestui volum de peste 350 de pagini i-a revenit graficienei Ioana Bita Giulea.
La lansare au participat Andrei Plesu, Horia Roman Patapievici, Mariana Avanu (editorul volumului), alaturi de Parintele Iustin Marchis si ceilalti autori ai acestui valoros proiect cultural.
Andrei Plesu a vorbit in interventia sa deosebit de elogios: „cartea este una dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut în ultimii” a spus domnia sa inca de la inceput. Apoi le-a mulțumit tuturor celor implicati, editori, autori, fotografi și a remarcat faptul că a contat foarte mult „patronajul spiritual al Parintelui Iustin Marchis”. „Am avut și eu placerea sa calatoresc cu dansul in aceasta zona (Oltenia-n.n.), a continuat Andrei Pelsu, si pot sa va spun ca am invatat mult si am avut bucurii enorme, dar in acelasi timp vreau sa va spun ca Parintele nu iarta. Adică trebuie sa vezi tot, o provocare foarte serioasa pentru mine, dar din care am avut numai de profitat. Ochiul parintelui Marchis si discernamantul lui in materie vizuala sunt o lectie in sine”.
Horia Roman Patapievici a remarcat cu deosebit entuziasm textul cu care se încheie volumul si faptul ca dupa descrierea, incadrarea tipologica si evaluarea estetica a monumentelor, urmează un text de o cu totul altă factura, un excurs despre traire, traditie si spiritualitate. Textul este semnat de Parintele Iustin Marchis si, spune Patapievici, el „are rolul de a ne aminti că aceste manastiri nu sunt muzee pictate. Ele sunt acolo pentru a atinge un nivel de spiritualitate, altul decat cel cotidian. Ele sunt ca un instrumentar in vederea imbunatatirii naturii noastre umane, dincolo de scaderile ei”. Acesta este rolul textului final, de a „ne aminti de latura noastră bună, de faptul că nu trebuie sa uitam ca exista, pentru fiecare om, posibilitatea de a isi depasi natura umana asa cum este ea, in ceva care este mai inalt decat omenescul, care nu este inca divinul, dar care este undeva intre ele. Si ca omul este un arc incordat”.
