Întemeiată cu trei secole în urmă, într-o capitală înțesată de biserici și mănăstiri, străbătută de clerici și negustori, de ierarhi adunați în fastuoase ceremonii liturgice, de demnitari greci împărțiți între Fanar și tronul domnesc de la București, ea a adunat în timp numeroase fapte, obiecte și documente.

Le veți descoperi parcurgând filele acestei istorii: de la momentul întemeierii, în 1724, de către arhimandritul Ioanichie, venit de la Mănăstirea Arhanghelilor din Gura (Epir), la cel al restaurării ansamblului, sub îndrumarea Ministerului Instrucțiunii și Cultelor (1890-1940), la cel al funcționării ca biserică de parohie (1940-2007) și apoi al reînființării mănăstirii, cu obște de monahii, după anul 2007.

Cei care au slujit în această biserică, cei care au cântat, cei care au înfrumusețat-o cu picturi și au înzestrat-o cu daruri, cei care i-au asigurat trecerea prin ani, vor fi prezenți împreună cu istoriile lor, cu documentele pe care le-au lăsat, cu rugăciunilor pe care le-au înălțat, cu zidurile și icoanele pe care le-au pictat și obiectele sfinte pe care le-au lucrat.

Viețuitorii de acum – obștea monahală, preoții slujitori, dar și comunitatea care îi înconjoară – vor fi și ei prezenți, prin felul în care au înțeles să păstreze și să valorifice toate acestea, slujind Celui care le-a făcut pe toate și dăruindu-se aproapelui, într-un legământ peste ani, al sfințeniei și al frumuseții.

Stavrofora Mihaela Luchian
Stareța Mănăstirii Stavropoleos